Evanghelia

Evanghelia este despre o fetiţă,
Privirea-i aţintită într-o bucată de hârtie,
Un chip de tată,
Simţind-ui încă fierbinte sărutul pe frunte
Cu alean de vorbe şi duminica de împărtăşire,
Despre o poză cu Isus,
Şoapta ce o mângâie:
Ai mereu un tată, Cel de Sus.

Evanghelia este despre acel trist răsărit,
Viaţa unei tinere,
Ce nu găseşte sens într-o lume rea din fire,
Despre un fluturaş gingaş,
Trimis de un îngeraş,
Se reflectă în oglindă,
În zbor cu albastru-i scrie:
Nu eşti singură.

Evanghelia este despre o casă de la ţară,
Stăpânul bătrânul,
Viaţa-i prinde de un fir de aţă,
Cu propiile-i gânduri,
Nimeni nu-i calcă pragul,
Despre voci de copii ce-i cântă,
Trezindu-i în suflet,
Clipe vesele ca odinioară.

Evanghelia este despre lacrima tăcută,
O mamă,
La mormântul fiului iubit,
Cu poza lui la piept,
Si braţele care-l legănau goale,
Despre predica ce-i seamănă în suflet:
„copilul tău nu a murit, doarme”

Evanghelia este despre un orfelinat,
O fetiţă ,
A nimănui,
Nu cunoaşte chip de jucărie,
Despre o papuşă,
Dar de la altă fetiţă,
Să nu-i fie frică-n noapte adormită.

Evanghelia este despre o promisiune:Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
că a dat pe singurul Său Fiu,
pentru ca oricine crede în El,
să nu piară,
ci să aibă viaţa veşnică.(Ioan 3, 16)